Cum alegem fructele si legumele din piata

Se spune ca piata ar fi o alternativa la raioanele cu fructe si legume de la supermarket. Iluzia alegerii functioneaza si aici: in general avem in fata aceleasi produse. De multe ori “taranii” din piata sunt tot intermediari, oameni care cumpara fructe si legume de import din “en-gros” si le vand pe taraba. Apoi, taranii adevarati, care cultiva in gradina, la tara, au deprins de multi ani arta “otravurilor” si a “azotului”, astfel incat risti sa cumperi alimente care pot fi mai bogate in factori nutritivi dar mult mai contaminate cu pesticide, ingrasaminte chimice si alte nenorociri.
Magazinele bio ar fi o varianta buna de compromis, asta daca ar avea suficiente produse proaspete, la un pret decent. Dar in magazinele bio gasim trei sferturi junk (zahar, fainoase, soia si alte procesate) si cand vezi legume sau fructe proaspete iti pui serios intrebarea daca sunt sau nu “bio”.
Gradinaritul este munca grea, iar cum prea putini dintre noi suntem dispusi sa stam aplecati si sa ne murdarim de pamant, trecem la urmatoarea alegere: piata. Trebuie sa fim constienti ca orice produs ajunge pe o taraba are in spate interese financiare in primul rand. Acele costuri trebuie acoperite (transport, chirie), vanzatorul platit, ingrasaminte si pesticide cumparate, folii pentru “solar” si cate si mai cate. Deci un producator nu si-ar permite sa lase omizile sa-i manance jumatate din mere sau gandacul de colorao sa-i termine cartofii inainte de a apuca sa-i recolteze. Pana la urma, cate persoane ar manca mere viermanoase, rosii “batute”, Si este clar ca “taranul” nu are cu ce sa dozeze cantitatile de chimicale, nefiind controlat de nimeni.

Insa faptul ca taranii folosesc si chimicale ar trebui sa fie un motiv sa-i ajutam sa foloseasca metode mai curate, nu sa cumparam din import. Ne trebuie solutii reale, nu lamentari si capcane corporatiste, specialisti manjiti si cozi de topor. Educatie, informare, boicotarea falsilor “tarani” din piete, acceptarea disponibilitatii sezoniere, a calitatii variabile si a preturilor mai mari ale produselor naturale.

Importul de fructe si legume are si el un loc binemeritat: putem manca in orice anotimp ce ne place si chiar beneficia de valoarea nutritionala a unor bunatati care nu cresc in tara noastra. Ramane de vazut cat ocupa acestea in bugetul nostru, asta daca legea se respecta si pe etichete gasim si tara reala de provenienta.

Sezonalitatea

Ideal este sa mancam legume proaspete, de sezon, crescute in pamant curat, la soare. Unele se pot pastra ca atare (radacinoasele: morcovi, telina, sfecla), altele conservate (murate, fierte, congelate). Cand nu am aceaste optiuni incerc sa mananc alte alimente, curate si sa completez cu strictul necesar de legume si fructe de import, daca se poate bio. De multe ori le prefer pe cele congelate, mai ales in sezonul rece.

Fructele romanesti

Merele, perele, gutuile sunt fructe traditionale. Ar fi de preferat cele abia culese din pom, cu vierme, semn ca nu au fost folosite pesticide. Totusi, prezenta viermelui poate fi cauzata si de folosirea gresita a pesticidelor, adica si merele cu viermi pot avea pesticide in ele. Sunt de preferat fructele cat mai mici si colorate, care au un raport mai bun de nutrienti esentiali/calorii.
O categorie aparte o reprezinta fructele de padure, incluzand aici si catina, macese, coarne, afine, coacaze, mure, zmeura, care pot fi conservate prin congelare dupa ce au fost spalate si portionate.  Cu cat sunt mai bine coapte cu atat sunt mai bogate in nutrienti, dar si mai perisabile, trebuind consumate imediat. Trebuie sa fie tari si colorate uniform, altfel riscam sa le cumparam deja stricate (intrate in putrefactie sau mucegaite).
Dovlecii pot fi cumparati toamna si pastrati mai multe luni daca sunt in stare buna in momentul initial (fara semne de lovituri). Pot fi consumati fierti, in supe, copti. Coada trebuie sa fie tare, densa, semn ca sunt bine copti (continut mai mare de nutrienti).
Castravetii trebuie sa fie cat mai mici, verzi, cruzi, tari, aceste caracteristici garantand prospetimea si gustul deosebit. Pot fi conservati prin fermentatie lactica (muraturi in saramura), astfel pastrand mare parte din calitatile nutritive.
Vinetele trebuie sa fie mici, dar puternic colorate (coapte) si dense (pline). Sunt de evitat rosiile de import, mai bine suc sau bulion facut din cele autohtone, coapte la soare, vara.

Fructele de import

Sunt de preferat cele exotice, care nu cresc la noi, pentru ca cele care cresc la noi ar trebui cumparate din surse locale. Citricele (lamai, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo) ocupa un rol foarte important, mai ales iarna, pentru aportul de vitamina C si flavonoizi. Ele trebuie sa aiba coaja subtire, sa fie tari si dense (grele), semne de prospetime. Grija mare la tara de provenienta (trebuie sa fie cat mai apropiata de noi).
Avocado este un fruct special, oleaginos, cu un continut mare de grasimi sanatoase, fibre, magneziu. Avantajul sau este ca nu retine foarte multe pesticide. Se cumpara crud, tare, urmand a-l coace pe cont propriu, intr-o punga de carton, cu mere si/sau banane. Daca interiorul are zone maro inchis, atunci trebuie aruncat. Mai rar se gasesc variante “readty to eat”, cu coaja maronie si incretita. Consisenta sa optima este cea a untului moale, adica il poti manca cu lingurita, direct din coaja.
Ananasul trebuie sa fie tare la pipait si greu, semn ca este proaspat. El contine enzime proteolitice si ajuta atat digestia cat si refacera dupa antrenamente. Bananele sunt culese toate crude, deci este de preferat sa le coacem noi, acasa, in conditii cunoscute. Trebuie sa fie tari, fara pete negre pe coaja sau in dreptul cozii. Toate sunt tratate cu fungicide/pesticide, asa ca aveti grija mare cand le mancati, nu puneti mana de pe coaja pe alte alimente.
Rodiile trebuie sa fie cat mai coapte atunci cand le cumparam (culoare rosie a cojii) si mici. Procesul de coacere poate continua si in frigider, fiind un fruct foarte valoros pentru barbati, prin continutul de substante care protejeaza prostata.

Legumele

Si aici sunt de preferat legumele romanesti, proaspete, eventual cumparate in sezon, din surse sigure si conservate in mod traditional.
Broccoli trebuie sa fie cat mai mici (culese devreme), cu cat mai putina parte lemnoasa. Tulpina trebuie sa fie tare iar inflorescenta cat mai verde. Pe masura ce planta creste anumite substante utile dor se dilueaza, nu vor fi intr-o cantitate mai mare. Exista in Bucuresti surse de broccoli crescut in gradina/sera, fara chimicale, cautati, verificati, cumparati. Conopida este relativ similara, cu mentiunea ca un miros puternic arata ca prospetimea nu este cea potrivita. E bine sa cumparati capatanile cu frunze, care protejeaza inflorescenta delicata.
Spanacul, patrunjelul, mararul (si alte frunze) trebuie sa fie crocante si de verde-inchis, fara pete inchise la culoare sau decolorari. Varza trebuie sa fie cat mai densa, fara miros, cotorul umed, nu uscat sau crapat. E bine sa le cumparam intregi, nu gata taiate, pentru ca isi pierd rapid proprietatile chiar si ambalate in atmosfera protectoare.
Radacinoasele (morcov, telina, sfecla rosie) trebuie sa fie tari, de dimensiuni cat mai mici, intens colorate. Frunzele trebuie sa fie verzi si ferme, ele fiind comestibile (da, chiar si cele de morcov sau sfecla rosie). Cartofii trebuie sa fie curati, fara pete verzi sau semne de incoltire. Daca sunt din sursa sigura e foarte hranitoare si coaja. Toate pot fi conservate peste iarna la temperatura scazuta si ferite de umiditate (inclusiv lazi cu nisip in cazul morcovilor).
Usturoiul trebuie sa fie mic, dens, cu aroma puternica atunci cand este strivit. Cel adevarat poate fi pastrat pe funie, o perioada lunga de timp. Cel umflat cu apa, de import, se va usca si nu are nici gustul nici beneficiile nutritionale dorite. Ceapa trebuie sa aiba exteriorul fin, fara urme de lovituri sau umezeala. Mirosul trebuie sa fie neutru (deci fara miros specific cand sunt intregi), altfel este un semn ca sunt pe cale sa se altereze. Ghimbirul trebuie sa fie tare iar coaja sa cat mai uniforma. Alegem variantele mai mici, nu cele umflate peste masura cu ingrasaminte chimice.
Exista o diversitate mare de legume de import insa accentul trebuie sa cada pe alimentele autohtone, produse cat mai natural. Bineinteles ca asta poate insemna un efort suplimentar la cumparare dar va fi un plus pentru sanatatea noastra si a economiei romanesti.

Mâncare de spanac

Ingrediente:
• 1,5 kg de spanac
• o ceapă
• 3 linguri de bulion
• 4 linguri de ulei de măsline
• 2 căţei de usturoi
• o lingură de făină
• sare şi piper după gust
• mărar sau pătrunjel
Mod de preparare:
• se spală bine spanacul
• se pun frunzele la opărit pentru câteva minute într-o oală cu apă clocotită
• se scurge apa de la spanac
• se răceşte spanacul şi se toacă mărunt
• se căleşte ceapa cu uleiul de măsline
• se adaugă spanacul şi se lasă la fiert
• se amestecă făina cu apa şi bulionul
• se toarnă peste spanac şi se fierbe
• se adaugă usturoiul, sarea şi piperul
• se amestecă bine şi se ia de pe foc
• se presară verdeaţa tocată
• se serveşte cu roşii, măsline, pâine crocantă sau seminţe de susan

mancare spanac

Piure de Spanac

Ingrediente:
• 1 kg de spanac
• miez de paine (de la o jumătate de pâine)
• o cană de miez de nucă
• 3 căţei de usturoi
• o cană de apă rece
• o lingură de zeamă de lămâie
• 2 felii de lămâie
• ulei de masline
Mod de preparare:
• se spală spanacul de nisip în apă rece şi lasă la scurs pe un şerveţel
• se înmoaie miezul de pâine în apă rece şi se stoarce
• se prăjesc nucile timp de 5 minute până se fac aurii
• se pun frunzele de spanac, miezul de pâine, nucile, usturoiul şi zeama de lămâie în blender
• se amestecă până la o pastă omogenă
• se adaugă sare şi piper după gust
• se serveşte cu feliile de lămâie, nuci pisate şi pâine prăjită

piure de spanac

Ciorbă de varză ca la Bunica

1 varză medie
200-300 gr afumătură (ciolan, ceafă, costiţă afumată)
1 morcov
1 linguriţă cimbru uscat
1 ceapă mare
1 cană bullion
1 lingură cu vârf făină
1 lingură rasă boia dulcea¨
1/2 linguriţă piper
300 gr smântâna
4 linguri ulei
1 linguriţă sare
3-4 fire de mărar

Cum preparăm delicioasa ciorbă:
Într-o oală punem 3 l apă la fiert şi afumătura tăiată cubuleţe. Lăsăm să fiarbă cam 15 minute, apoi adăugăm morcovul tăiat rondele si continuăm să fierbem încă 10 minute.
În acest timp tăiem varză fideluta subţire şi o frecăm cu puţină sare pentru a se înmuia un pic. Adăugăm varză în oală, cimbrul şi 1 linguriţă sare si fierbem la foc mediu până varza e aproape făcută, cca 15-20 minute.
Într-o crăticioară pregătim rantasul: în uleiul încins călim ceapă tocată mărunt. Când s-a înmuiat adăugăm piperul şi boiaua, amestecăm rapid, apoi adăugăm făină şi iar amestecăm până făină absoarbe uleiul. Stingem cu bulion şi amestecăm până e omogen totul.
Punem rantasul într-o strecurătoare pe care o scufundăm în supa de varză şi amestecăm până acesta se dizolvă în supă. Lăsăm să fiarbă totul cam 5 minute.
Smântâna se dizolvă într-un bol cu 5 polonice de supă fierbinte şi turnăm smântâna în oală încet, amestecând în acelaşi timp viguros cu polonicul în supă.
Presărăm mărarul tocat fîn. Lăsăm încă 10 minute pe foc, tot la foc mic.

Tocanita ca la bunica acasa

Ingrediente:
- o ceapa mare alba
- 2 fire de carnat de casa
- 7-8 cartofi mari
- 3 morcovi mari
- un cub supa de pui (gasiti la magazinele bio)
- sare si piper dupa gust
- ulei, apa

Tocam ceapa marunt. Intr-o cratita incapatoare, punem ulei cat sa acopere fundul vasului si calim in ulei ceapa, pana devine transparenta.
Punem apoi carnatul de casa, taiat feliute si il prajim impreuna cu ceapa.
Cand carnatul este rumenit, punem cartofii si morcovii taiati cubulete, amestecam bine, apoi turnam apa cat sa acopere cartofii. Condimentam dupa gust, punem si cubul pentru supa si lasam sa fiarba la foc mic, amestecand din cand in cand, pana cartofii si morcovii sunt fierti si tocanita este consistenta.
Nu mai are rost sa va spun ce buna e cu muraturi de orice fel, gogosari, conopida, castraveti, gogonele! Pofta mare sa aveti si sa va bucurati de bunici daca ii mai aveti sau sa vi-i amintiti mereu daca nu mai sunt printre noi, pentru ca ei, sufletul si toata mosternirea lor traiesc si merge mai departe prin noi.

Tocanita ca la bunica acasa